3,992 citiri

Onorariul avocațial unic

Doi tineri avocați aveau birourile unul lângă altul în proximitatea unui foarte mare tribunal, loc cu mult vad, așa încât, recrutându-și o bună parte din clienți de pe stradă, practicau transparența cu privire la onorarii.

Fiind foarte numeroase litigiile cu privire la muncă, într-o bună zi, pentru a se distanța de “adversarul” din proximitate, unul dintre avocați, deja experimentat și rapid în litigiile de muncă, care constituiau majoritatea cauzelor sale, afișează o ofertă irezistibilă: Onorariu unic pentru orice litigiu de muncă – 490 lei. Imediat, vecinul modifică și el “mercurialul”, afișând un onorariu unic de 450 lei.

Răzbătător, cel dintâi, îndată ce observă adaptarea colegului, reduce onorariul la 390 lei/litigiu. Vecinul reacționează, reducând la rândul său onorariul la 349 lei.

Răspunsul nu s-a lăsat așteptat. În scurtă vreme, onorariul afișat de avocatul răzbătător a devenit 300 lei. Deja previzibil, vecinul afișează 290 lei.

Războiul onorariilor dura deja de ceva vreme, până într-o zi când avocatului răzbătător i se luminează mintea și, luându-și inima-n dinți și sufletul la subsuoară, bate la ușa vecinului:
– Stimate coleg, nu e bine ce facem noi, dacă o ținem tot așa în curând o să ajungem la sapă de lemn…

Răspunsul prompt peste umăr:
– Poate dumneavoastră, eu nu intru în litigii de muncă.