O soție evlavioasă, aproape cucernică
Un avocat trecut prin viață, caută și găsește o fată foarte frumoasă, inocentă, modestă, simplă, de la țară, harnică, liniștită, evlavioasă, aproape cucernică.
O ia de nevastă, o instalează în vilă și petrec împreună zile și nopți pline de lumină.
Într-o zi de sâmbătă, întorcându-se de la birou mai devreme decât în mod obișnuit, avocatul își găsește soția în pat cu un necunoscut…
– Doamne…! Ce faci, cine-i omu’ asta?
– Dragul meu, astăzi este sâmbăta morților, veni omu’ ăsta la poartă să-i dau ceva de pomană și nu găsii nimic în frigider. Am zis să fie de sufletul lu’ bietu’ tata, că tare-i mai plăcea și lui păsărica…