O blondă şi doi avocați
În toiul verii, doi avocaţi sunt surprinși de viscol în Alpi, urmat de o avalanşă. Cu chiu cu vai, când aproape pierduseră orice speranţă, ajung în faţa unui mic castel, cocoţat în vârful muntelui.
Fericiţi bat la poartă. Apare stăpâna castelului, o blondă superbă.
– Ce doriți?
– Găzduire peste noapte…
– Nu se poate. Soţul meu, a murit abia de două săptămâni şi nu se poate ca eu femeie singură să primesc în toiul nopţii doi bărbaţi singuri..
– Dar ne condamnaţi la moarte…
– Bine…, dar dormiţi în garaj.
Zis şi făcut. Cei doi se culcă în garaj.
În timpul nopţii unul din ei se ridică şi merge la toaletă… A doua zi, avocații pleacă dis-de-dimineaţă, fără să o mai deranjeze pe stăpână.
După nouă luni, la biroul de avocatură soseşte un curier care înmânează o scrisoare unuia dintre avocaţi. Acesta citeşte şi intră val-vârtej în biroul celuilalt.
– Acum nouă luni…, la castelul blondei…, tu ai ieşit noaptea… Nu cumva ai intrat în casă, la gazdă?
– Ba da…
– Şi nu cumva…
– Ba da… Ea tânără văduvă, ai văzut şi tu cum arăta, om sunt…
– Aha… Şi nu cumva te-ai recomandat cu numele meu?
– Ba da. Eu sunt însurat, tu eşti burlac… era mai simplu aşa. De ce? Ce s-a întâmplat? Am dat de necaz?!
– Nu, dimpotrivă, să-mi fie de bine! Cucoana a murit luna trecută. Pentru o noapte pasională, m-a trecut în testament ca unic moștenitor…