5,358 citiri

Ce păţeşte un avocat dacă se apucă de afaceri…

UntitledDoi prieteni, care nu s-au văzut din liceu, se întâlnesc într-o bună zi după 50 de ani. Unul este profesor de literatură la o modestă școală, celălalt a reușit minunat în avocatură, după care s-a orientat spre afaceri.
– Trebuie neapărat să-mi faci o vizită acasă, spune fostul avocat. Uite ce mașină am! Și-i arată un Mercedes nou-nouț, strălucitor. Se apropie un șofer cu caschetă în mână.
– E șoferul meu, spune omul de afaceri. Urcă.

Cei doi prieteni se așază pe bancheta din spate a superbei mașini. Ajung în fața unei porți înalte de fier forjat, care se deschide automat.
– Acesta este parcul meu. lar ăștia sunt copacii mei. Privește!

Profesorul se uită în jur, fermecat, în timp ce mașina alunecă ușor pe aleile unei proprietăți imense.
– Terenul meu de tenis și terenul meu de golf. lar dincolo, caii mei. Mașina se oprește, în sfârșit, în fața intrării monumentale a unei case în stil victorian. Un servitor se repede să-și întâmpine stăpânul, care coboară zicându-i colegului său:
– Iată casa mea. Trandafirii mei. Gazonul meu. Piscinele mele. Garajele mele. Cei doi intră în casă, iar fostul avocat continuă:
– Holul meu, scările mele. Tabloul meu de Chagall, tabloul meu de Renoir. Colecția mea de porțelanuri. Covoarele mele. Îl duce apoi pe profesor într-o încăpere imensă unde se află biblioteca, plină de cărti rare, cu legături luxoase.
– Biblioteca mea, incunabulele mele…

Trec astfel prin toate încăperile de la parter, apoi urcă la etajul întâi, să continue vizita.
– Tapiseriile mele, desenele de maeștri italieni…

Fostul avocat pune mâna pe clanță:
– Camera mea.

Înăuntru, într-un pat răvășit, se află un bărbat și o femeie care fac dragoste.
– Soția mea…

Apoi, arătând spre bărbatul în pielea goală din așternut, adaugă:
– lar ăsta sunt eu.